Toți au devenit ceva.
După două clipuri pe TikTok, ești expert în orice.
Ai văzut trei postări despre traume și gata, ți-ai lipit badge-ul de „healer”. Ai citit un citat motivațional care-ți spune că „TU POȚI” și dintr-odată crezi că nu mai ai nimic de învățat. Ai atins iluminarea cu scrollul — fără cărți, fără practică, fără realitate.
Nu mai învățăm, ne proclamăm.
Nu mai căutăm adevăr, ne declarăm posesori ai lui.
Nu mai avem întrebări, avem „adevăruri personale”.
E o impostură virală — una susținută de algoritmi și alimentată de autosuficiența oamenilor care confundă încrederea cu cunoașterea.
Oameni care n-au trecut prin nimic profund, dar oferă „claritate”.
Care n-au studiat nimic, dar vând „ghidaj”.
Care n-au lucrat cu nimeni, dar se autointitulează „mentori”.
Întreabă un „ghid spiritual” cine a fost Jung sau ce a spus Freud. Te va trimite la „intuiție”.
Ia un coach de business și întreabă-l de fluxul de numerar, analiza PESTEL sau riscul operațional. O să-ți spună că „e despre mindset, frate”.
Ia un „vindecător holistic” și întreabă-l despre condiționarea clasică sau operantă. Vei primi o îmbrățișare virtuală și o reducere la sesiunea de respirație.
Între timp, a apărut o nouă generație de experți.
Singurul lor bagaj real? O voce calmă, un look bun pe cameră și trei webinarii în care un alt „expert” de pe Instagram le-a spus că pot fi orice.
Și acum sunt mentori. În orice vrei: viață, bani, iubire, destin. Alegi din meniu.
Și totuși, lumea îi ascultă.
De ce?
Pentru că ne atrage siguranța cu care un necunoscut îți spune cum să trăiești.
Nu adevărul convinge, ci tonul.
Nu experiența, ci ambalajul.
Și pentru că, în paralel, ni se vinde un miraj colectiv:
Că poți face bani din nimic. Că e suficient să vrei. Că e garantat.
YouTube, TikTok, articole și „experți” care-ți promit câștiguri automate de pe canapea. Fără risc, fără investiții, fără cunoștințe. Doar cu un vibe bun și câteva clickuri.
Iar în goana după bani ușori și validare online, adevărul devine neprofitabil. Iar profunzimea — plictisitoare.
Când ai o voce gravă, un filtru cald și o înregistrare cu un gong în fundal, poți deveni orice.
Până și Dumnezeu, dacă te ține bateria.
Suntem într-o epocă în care realitatea e opțională, dar brandingul e obligatoriu.
Nu contează ce știi — ci cum o vinzi.
Nu contează dacă ai trecut prin viață — ci dacă poți vorbi despre ea pe Instagram cu font alb pe fundal bej.
Începem să credem că „ne-am trezit spiritual” doar pentru că am dat like la o postare despre trezire spirituală.
E ca și cum ai mânca o poză cu o prăjitură și ai pretinde că ți-ai satisfăcut foamea.
Și poate că ce scriu nu e confortabil.
Dar nu e treaba mea să ofer confort.
Confortul e oferit de canapele. Eu doar scriu ce văd.
Și văd o lume care se afundă în aparență, încredere fără bază și siguranță falsă.
Iar dacă ceea ce spun sună a insultă, poate că e doar un adevăr pe care nu ți l-a spus nimeni până acum.
